Muzeul Naţional al Agriculturii – Unităţi în aer liber

A. LA SEDIU:

    1. Hambar (1869)

Obiectiv muzeal unic, hambarul (pătulul din Slimnic, jud. Sibiu, datat 1869), a fost adăugat în patrimoniul Muzeului Naţional al Agriculturii în anul 2001, în colecţia de mijloace tradiţionale de depozitare a recoltelor.

Scopul acestei achiziţii a fost acela de a aduce în colecţia muzeului un nou sistem tradiţional de depozitare a recoltei şi, împreună cu alte obiecte specifice din colecţiile MNA (hambarul din Socet, jud. Hunedoara ş.a.), de a structura caracteristicile gospodăriei tradiţionale româneşti din sec. XVIII-XIX.

Valoarea lui monumentală este relevată prin tehnica tradiţională de construcţie şi estetica realizată prin conjugarea mai multor elemente de factură meşteşugărească şi artistică.

Sistemul constructiv este specific zonei Transilvaniei: 6 stâlpi verticali, dispuşi în colţuri şi mijlocul faţadelor longitudinale; grinzi orizontale de consolidare şi susţinere la talpă, zona mediană şi acoperiş; pereţii din laţi, dispuşi pe verticală; contrafise de rigidizare, construite în formă de arc de cerc, amplasate în unghiurile verticale de intersectare a stâlpilor cu grinzile orizontale şi fixate prin piroane cu floare; două guri de golire, dispuse pe faţada principală, simetric faţă de stâlpul central, culisante pe verticală; şarpantă în două ape, învelită cu ţiglă solzi. În grinda orizontală de deasupra uşilor de golire este incizat numele proprietarului LORENZ ZIMMERMANN.

Decoraţiunea întregului ansamblu este dispusă simetric faţă de stâlpul central şi se constituie din mai multe motive: crucea cu braţe egale, funia, „dintele de lup”, motivul floral al lalelei.

În primăvara anului 2002, hambarul a fost restaurat de meşterul Aurel Rozor, sibian la origine, crescut în familie de dulgher şi specializat în restaurarea lemnului prin colaborările cu Muzeul Astra din Sibiu.

 2. Cuptoare tradiţionale de copt pâine

Modele preluate din zona Bărăganului şi construite în curtea muzeului în anul 2000:

•     Cuptor simplu;
•     Cuptor cu plită .

  3. Colaci de fântână (Balaciu, jud. Ialomiţa):

•     Colac de fântână (1853) – cilindru din piatră  de calcar, de formă aproximativ circulară, cu pereţi groşi, obţinut prin cioplire cu ajutorul dălţii şi ciocanului. Prezintă o inscripţie cu caractere chirilice: „Sau ridicat cu cheltuiala lui Aron Nedelcovici”.
•     Colac de fântână (1937) – coroană circulară în două trepte, racordate printr-o porţiune conică. Pe faţa plană mare, sunt inscripţionate numele GH. TACHE şi anul de fabricaţie.

 4. Însemne funerare:

•   Cruce de piatră (1877);
•   Cruce de piatră (1889), aparţinând, se pare, unuia dintre ultimii preoţi care au slujit la Biserica de la Poiana. Este construită în tehnica méplat, cu un text inscripţionat în limba română, cu numele celor care au ridicat crucea şi simbolurile: pasărea sufletului (Sfântul Duh), biserica cu trei turle, brazi îmbrăţişaţi şi soarele în glastră.

   5. Casă de gospodar (Gh. Doja, jud. Ialomiţa)

            Casa de gospodar este o clădire reprezentativă pentru mediul sătesc al sfârşitului  de secol XIX  şi început de secol  XX, fiind un obiectiv construit în sistemul tradiţional alvremii, cu pereţi din paiantă şi învelitoare din tablă. Remarcabilă  prin originalitatea construcţiei, frumuseţea proporţiilor, dar şi simplitatea structurală, această casă este caracteristică pentru zona de S-SE a Munteniei

  

B. IN SITU:

  1. Instalaţie complexă cuprinzând moară cu pietre (1935) şi piuă pentru finisat postavul, acţionate prin motor „DEUTZ” (1912) (Dănicei, judeţul Vâlcea)

Scurt istoric:

Moara a fost achiziţionată în anul 1935 din localitatea Curtea de Argeş, unde funcţionase 20 de ani. A fost montată pe actualul postament în luna iulie 1936 de meşterul Marin Marinescu. După o perioadă îndelungată de înstrăinare prin abuz de putere, în 2001, imobilul moară pentru măcinat cereale a fost restituit în natură vechilor proprietari, trecând, ulterior, în patrimoniul Muzeului Naţional al Agriculturii.

Descriere:

a) Motorul „DEUTZ”

Tip motor:         staţionar, cu un cilindru orizontal şi aprindere prin scânteie.

Putere:         24 CP

Serie motor:         64767

An fabricaţie:     1912

Dimensiuni de gabarit:    Lungime – 3.200 mm

Lăţime – 2.200 mm

Înălţime – 1.400 mm

Inscripţii:         „Gasmotoren – Fabrik N. 64767. Deutz-OTTO”

„E.Wolff Bucureşti” (plăcuţe din alamă prinse în şuruburi pe peretele lateral stâng al motorului)

b) Axul distribuitor

Este alcătuit din axul propriu-zis, sprijinit pe trei lagăre încastrate în beton, pe ax fiind montate roţile de curea: roată de liber, roată motrice, roată antrenare moară, roată antrenare circular, roată antrenare piuă, roată antrenare generator electric.

Dimensiuni de gabarit:     Lungime – 2.400 mm

Lăţime – 980 mm

Înălţime – 1.200 mm

c) Moara cu pietre  pentru măcinat făină, mălai, huruială.

Serie fabricaţie:     2647/912

An fabricaţie:     1912

Debit:             40 duble/oră

Inscripţii:         „N: 2642/912” – plăcuţă din alamă deasupra lăzii de măciniş

„ANDORHEGY 10 M” – inscripţie pe macaraua pentru pietre.

Dimensiuni de gabarit:     Lungime pod – 4.000 mm

Lăţime pod – 3.000 mm

Înălţime – 2.300 mm

D pietre – 980

d) Piuă pentru bătut material ţesut din lână

Piua se compune din cadrul-şasiu, cuvă (teica), axul cotit, roata de curea, două ciocane, două biele, 2 cai, ax principal.

Dimensiuni de gabarit:     Lungime – 2.400 mm

Lăţime – 900 mm

Înălţime – 2.100 mm

e) Imobilul morii

Este o construcţie din scândură, cu stâlpi de lemn şi acoperită  cu tablă galvanizată. De-a lungul timpului a suferit înlocuiri ale proptelelor, grinzilor, scândurilor din pereţi, acoperişului din tablă.

Dimensiuni:     Lungime – 20 m

Lăţime – 6 m

Înălţime la streaşină – 2,5 m

Înălţime la coamă – 4,5 m

Instalaţia reprezintă un exponent al introducerii maşinismului (motorul Deutz) în morărit, dar şi în arta baterii şi finisării postavurilor.