Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
SĂRBĂTOAREA DRAGOBETELUI
După anul 1990, societatea românească a redescoperit Sărbătoarea Dragobetelui, poate și ca o rezistență la Valentine’s Day, care devenise rapid o sărbătoare prea populară în mass-media, dar și printre tinerii dornici de distracție. Deși Dragobetele și Sfântul Valentin seamănă din ce în ce mai mult, datoria noastră este să îi relevăm de fiecare dată potențialul identitar, susținut material și spiritual cu diverse surse și informații pe care Muzeul Național al Agriculturii le deține.
Astfel, în dicționarul „Obiceiuri populare de peste an”, Editura Fundației Culturale Române, București, 1997, autorul, Ion Ghinoiu, scrie despre Dragobete: „Zeu tânăr al Panteonului autohton, cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (24 și 28 februarie, 1 și 25 martie), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești. De Dragobete păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să-și construiască cuiburile… Asemănător păsărilor, fetele și băieții trebuiau să se întâlnească pentru a fi îndrăgostiți pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, fetele și feciorii se adunau în cete și ieșeau la pădure, hăulind și chiuind, pentru a culege primele flori ale primăverii. Din zăpada netopită până la Dragobete, fetele și nevestele tinere își făceau rezerve de apă cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseții (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania).
În alte zone, se spunea că cel care lucrează de Dragobete, îşi uită limba şi ciripeşte precum păsările, toată viaţa. Sărutul dat de Dragobete era considerat o logodnă pe timp de un an, pentru a testa trăinicia sentimentelor. Ajunul zilei de Dragobete era considerat asemănător, ca simbolistică, cu noaptea de Bobotează, aşa încât fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi puneau busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete, pentru că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile ce vor urma. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile, căci, astfel, îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât fetele, cât şi băieţii au datoria de a se veseli de Dragobete, pentru a avea parte de iubire tot anul.”
Din publicația „Spațiul și timpul în tradițiile românești”, ediție alcătuită de Antoaneta Olteanu, editura Paideia, București, 2018, spicuiesc:
„…Uneori feciorii și fetele aveau obiceiul de a se însoți, adică de a se înfârtăți și de a se însurăți. În ziua aceasta se îmbrățișau și se sărutau, își jurau că nu se vor supăra sau minți și că se vor ajuta la nevoie. Fiecare fată trebuie să glumească cu un băiat, pentru ca să se poată mărita mai curând. În ziua aceasta se începe orice lucru, că merge cu spor; se scutură, se așază în casă, ca să vie binele și averea, să se întoarcă în casă.
Magie: Babele fac de dragoste la cele tinere.
Despre vreme: Se crede că dacă n-a fi brumă până la Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, apoi nu va fi curând… Dacă în ziua de Dragobete plouă, primăvara e devreme. Alții cred că dacă întâia și a doua zi a Aflării Capului Sf. Ioan vor fi ploioase – primăvara va fi frumoasă.”
M-a impresionat ceea ce a scris Irina Nicolau (n. 29 ianuarie 1946 — d. 3 iulie 2002), specialist în etnologie, istorie orală și muzeologie, doctor în filologie-folclor, director al Muzeului Țăranului Român, în ”Ghidul Sărbătorilor românești”, Editura Humanitas, 1998: „Faptul că nu-i totul pierdut se vede cu ochiul liber. Uitarea se așterne peste lume în mod inegal. Există încă mulți, foarte mulți oameni care păzesc sărbătorile. Cât și cum pot… Cred că mai important decât să te opui schimbărilor și uitării este să găsești un mod eficient de a exploata ce-a rămas…”.
Aceasta încercăm noi, de fiecare dată, să demonstrăm că spiritualitatea românească nu s-a risipit, ci este ilustrată de obiecte de patrimoniu, de cercetări și informații pe care le prezentăm publicului, trăgând și un semnal că „civilizaţia rurală” nu a dispărut și dorim, cu fiecare ocazie, să vorbim despre toate acestea.
De Sărbătoarea Dragobetelui – 24 februarie, Muzeul Național al Agriculturii invită cuplurile să viziteze gratuit muzeul, să facă fotografii la panoul îndrăgostiților, conceput special pentru toți cei ce se iubesc, și vor primi un Certificat de îndrăgostiți.
Bibliograf Angelica Buzoianu
