Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
ŞANURI
În vremuri nu prea îndepărtate, nu toată lumea purta încălţăminte „de gata”, adică făcută de fabrică, mai toţi îşi făceau încălţăminte pe comandă sau „pe porunceală”, potrivit unei expresii a vremii. Printre cizmari, cei mai mulţi erau foarte conştiincioşi, nu făceau lucruri de mântuială, căci şi-ar fi pierdut clienţii. Se lucra manual, era o muncă grea şi prost plătită, căci oamenii nu prea aveau bani. Tinerii care se căsătoreau îşi comandau ghete cu elastic, fără şireturi, pe care, în cursul vieţii, le purtau numai la sărbători sau la anumite ceremonii, în rest umblau mai mult desculţi sau în opinci. Din acest motiv, păstrau ghetele toată viaţa, încât ajunşi la bătrâneţe, de multe ori le priveau şi îşi aminteau de nunta lor petrecută cu mulţi ani în urmă. Se folosea pe atunci piele naturală Box şi Chevrot, nu apăruseră materialele înlocuitoare care au invadat piaţa în zilele noastre. Pentru păstrarea formei, pantofii sau ghetele aveau şanuri. Ele erau confecţionate din lemn, metal sau metal cu lemn. Şanurile mai erau denumite calapoade ori întinzătoare şi se mai folosesc şi astăzi. Cele din prezentul articol sunt şanuri de pantofi, inscripţionate cu numele: «Ludovic Sliassny», au nr. 42 şi datează de la începutul secolului XX.
Muzeograf FĂNICA GHERGHE