Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
PLUGUL CU CASETĂ
Plugul este unealta indispensabilă lucrării pământului. Aratul nu ar fi posibil fără existența plugului.
Pentru ca aratul să se poată realiza, plugul trebuie să aibă în alcătuire o serie de componente. Deși, la prima vedere, un plug de la începutul secolului al XX-lea pare destul de simplu, analizat piesă cu piesă este o unealtă complexă.
Ce conținea un astfel de plug din acea perioadă:
- Fiecare plug conținea un suport de prindere general, sub forma unei bări metalice, numit grindei;
- Coarnele plugului cu prindere pe suportul general;
- Talpa plugului, fixată de grindei;
- Pe suportul general se prindea cormana cu brăzdarul lat, care avea funcția de a tăia și întoarce brazda;
- Cuțitul sau fierul lung, cu rol important în realizarea arăturii;
- Avantrenul, cu rol în tracțiunea plugului, fiind alcătuit din două roți de dimensiuni diferite fixate pe o osie și un cârlig sau tijă de tracțiune;
- Caseta plasată pe roata din dreapta a avantrenului, pregătită pentru semănare, dacă arătura se făcea la adâncimi mici.
Tipul acesta de plug a fost utilizat în zonele de deal și pe suprafețele colinare din apropierea versanților.
Plugul cu casetă de semănare este în general atipic, aria lui de folosință fiind destul de restrânsă în comparație cu plugurile clasice, fiind o piesă foarte rară. Tocmai de aceea prezentarea acestui plug din colecția Muzeului Național al Agriculturii, pune în evidență o pagină importantă din istoria tenologiilor uneltelor agricole de la începutul secolului al XX-lea.
Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu
Foto: Elena Slujitoru