Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
 PENDULA DE MASĂ
          Perioada interbelică a fost una dintre cele mai prolifice etape de dezvoltare a instrumentelor de măsurare a timpului. Un rol esenţial l-au avut dezvoltarea tehnologiilor şi cerinţa pieţei tot mai mare pentru ceasuri.
Pendulele şi ticăitul lor ritmic au fost ca o muzică a timpului pentru fiecare gospodărie care deţinea un asemenea ceas masiv, încastrat în carcase meşteşugite din esenţe lemnoase de mare valoare, sculptate, bogat ornamentate.
Pendula avea un loc aparte în alcătuirea mobilierului casei, astfel încât nu puteai pătrunde într-o cameră unde exista un astfel de mecanism, fără ca atenţia să fie atrasă nu numai de ticăitul acestuia, dar şi de ornamentaţia carcasei.
Ceasurile de tipul pendulei de masă reprezentau o formă mai restrânsă decât cele de perete, dar la fel de atrăgătoare. De obicei erau aşezate pe o masă sau deasupra unui şemineu. Erau concepute să anunţe scurgerea timpului din jumătate în jumătate de oră sau din oră în oră, cântând o melodie sau mai multe.
Influenţa Europei de Vest asupra dezvoltării satelor româneşti a determinat o deschidere spre nou şi o înţelegere mai bună a utilizării timpui destinat comerţului între sate şi oraşe, dar şi a timpului personal. După şocul schimbării calendarului şi reaşezarea timpului după reguli europene moderne, ţăranii înstăriţi au început să investească în aceste instrumente de măsurat timpul. Astfel, pendulele de orice tip îşi găsesc un loc şi în gospodăria ţărănească, iar reclamele vremii încurajau ca ţăranii să cumpere astfel de ceasuri.
Muzeul Naţional al Agriculturii aduce în atenţia publicului vizitator pendula de masă. Este o pendulă elegantă, cu un mecanism precis, în care este inclus un sistem de pârghii cu ciocănele care imprimă un sunet specific atunci când ceasul anunţă ora exactă. Carcasa în care este încastrată pendula de masă este realizată din lemn de stejar cu furnir de nuc aplicat peste acesta. Modelul pendulei este de tip Westminster 4/4. De asemenea, este înfrumuseţată cu elemente ornamentale aplicate din acelaşi material.
Pentru vizualizarea acestei pendule, dar şi pentru descoperirea întregii colecţii de mecanisme de măsurare a timpului, cei care doresc să afle mai mult despre legătura dintre timpul fizic şi timpul personal sunt invitaţi la Muzeul Național al Agriculturii, care deţine în patrimoniul său o colecţie de orologerie.
Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu