Cercetare de teren, 18.05. 2021: ”Obiceiuri agrare de secetă- Caloianul”
Mulțumim doamnelor învățătoare Ana Banu și Domnița Cloșcă, precum și ”Veteranelor” din loc. Luciu, jud. Ialomița, pentru suportul oferit echipei M.N.A., formată din Elena Slujitoru, referent și Ion Marian, muzeograf.
”Eu am 71 de ani și când aveam 5-6 ani, când am început să înțeleg, am început să fac Caloianul. Luam pământ galben, îl amestecam cu puțină apă, să rămână vârtos, îl așezam pe o scândură și îi făceam capul, trunchiul, picioarele. Îl găteam cu coji de ouă, adunate de la Paște. Îi făceam ochi albaștri, sprâncene…Îl purtam prin sat și îl boceam: ”Caloiene, Ene/ pui de cocoene/ Te caută mă-ta/ prin pădurea deasă/ Caloiță, Iță / trup de cuconiță..”. Îl duceam la canal și îl dădeam pe apă, apoi veneam acasă și făceam pomana. Ne dădeau să mâncăm mămăligă și ouă prăjite. Mămăliga se făcea cu mălai de la moară, cu făcălețul. Era mai tare și se tăia cu ața. Ața o puneam la ivărul ușii, ca să știm de ea, nu să umblăm după ață, de fiecare dată când făceam mămăligă. În ouăle prăjite se punea puțin mălai, ca să se răscoacă. Paparudele veneau de Rusalii, în Sâmbăta de Moși. Erau țigănci, aveau legate la brâu tot felul de buruieni. Erau ori numai copile, ori numai bătrâne. Lumea le stropea cu apă și le dădea mălai, câte două ouă, fiecare ce avea. Nu era lumea înstărită. Erau timpuri foarte grele.” (Ilie Nița, 71 ani, născută în loc. Gura Ialomiței, jud. Ialomița, fostă lucrătoare la C.A.P.)
”Caloianul este un obicei al invocării ploii, în zona noastră, un obicei foarte vechi. Eu am 57 de ani și îl știu de copil, de la părinții și bunicii noștri. Cu bucurie, de la Paște, noi strângeam cojile de ouă și abia așteptam a treia săptămână ca să facem marțea, Caloianul Mic și joia, Caloianul Mare. Se face în zilele astea fiindcă sunt zile când nu se ține post, iar pomana Caloianului este cu ouă prăjite și mămăligă, la cel mic și cu plăcintă cu brânză de vacă și ouă, specifică zonei noastre, la cel mare. Făceam Caloianul pentru că la noi, în Bărăgan, este secetă și prin acest ritual copiii îl roagă pe Dumnezeu să aducă ploaia, deoarece culturile, în special grâul, porumbul, rapița, floarea–soarelui, au nevoie. În Luciu, în fiecare gospodărie unde există o bătrână, se strâng câte 5-6 copii și fac Caloianul.”(Ana Banu, 57 ani, născută în loc. Luciu, învățătoare de 38 de ani la Școala Gimnazială Luciu)
