Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

 Oala sub presiune.   

Oala sub presiune este un obiect destul de folosit în bucătăriile noastre, deoarece reduce timpul de gătire a alimentelor, astfel încât și timpul dedicat statului în bucătărie este mult mai mic. În patrimoniul muzeului nostru există o asemenea piesă, donată de către domnul Aurel Preda, din București. Dacă piesa noastră este fabricată în Germania și poate fi încadrată, ca vechime, în prima jumătate a secolului al XX-lea, istoria acestor oale începe mult mai devreme, în 1679, când fizicianul francez Denis Papin, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul puterii aburului, inventează „Steam Digester”, un vas de gătit etanș ce folosea presiunea internă a aburului pentru a crește punctul de fierbere a apei și, în consecință, gătirea mult mai rapidă a alimentelor. După 100 de ani de la invenția lui Papin, guvernul francez oferea o recompensă de 12000 de franci celui care ar fi reușit să dezvolte o metodă de conservare a proviziilor de hrană pentru armata franceză. Cofetarul francez Nicolas Appert a preluat provocarea și a dezvoltat o metodă de conservare prin ambalarea alimentelor în borcane curate, închise cu capace de plută și gătite în apă clocotită. Această metodă a fost cea câștigătoare, iar în 1809, Napoleon Bonaparte i-a înmânat premiul lui Appert, care, cu banii primiți, deschide prima fabrică de conserve din lume. Aceste invenții, gătitul sub presiune și conservarea sub presiune, deși sunt diferite, sunt atât de împletite, încât nu poți vorbi de una excluzând-o pe cealaltă.

În anul 1938, germanul Alfred Vischler a prezentat prima oală sub presiune, tip cratiță, „Flex-Seal Speed Cooker”,  la un târg comercial din New York. Ideea nu a prins foarte mult, dar atenția gospodinelor a fost atrasă de o altă oală sub presiune, oala PRESTO, prezentată la Târgul Mondial din New York, 1939. Acestă oală avea un capac de blocare ușor de închis, fără prea multe piulițe și cleme incomode, ca cea prezentată de Vischler. În Statele Unite, PRESTO a devenit sinonimă cu gătitul sub presiune, fabrica producătoare neputând ține pasul cu cererea pieței. În anul 1941, existau 11 companii producătoare de oale sub presiune. Al Doilea Război Mondial a pus capăt temporar producției de oale sub presiune, deoarece aluminiul era necesar armatei. Fiind nevoie de multe conserve și de timp scăzut  de preparare a mâncărurilor, fabricile au început să utilizeze oțelul pentru confecționarea oalelor sub presiune. Numărul vânzărilor a crescut, producătorii de astfel de vase înregistrând profituri foarte mari. Întrucât prețul unei astfel de oale era mare, oamenii își împrumutau vasele între ei.

În anii ʹ50, revin în fabricație oalele din aluminiu, la prețuri ce se încadrau în bugetul familiilor, iar pe lângă acestea, încep să se fabrice și noi linii de oale sub presiune din oțel inoxidabil, mult mai rezistente în timp. Datorită faptului că au apărut pe piață și fabricanți de oale mai puțin calitative și cu probleme de etanșeitate, popularitatea acestor vase scade spre sfârșitul anilor ‘50.

Apariția fast-food-ului, în anii ʹ60-ʹ70, face ca populația să nu se mai gândească la „mesele sănătoase” gătite în casă, dar, cu toate acestea, oalele sub presiune continuă să fie folosite la gătitul mâncărurilor. La mijlocul anilor ʹ70 și în anii ʹ80, fabricanții de oale sub presiune fac un pas înainte prin dezvoltarea de caracteristici suplimentare de siguranță, design modern, dar și cărți cu rețete noi, care au început să atragă atenția noilor consumatori de pe piață.

În Europa și Asia, oalele sub presiune nu și-au pierdut niciodată popularitatea, producătorii venind cu stiluri diferite și caracteristici noi ce respectau principiile de bază privind siguranța gătitului sub presiune.

Oala sub presiune din patrimoniul muzeului este confecționată din fontă smălțuită, de culoare grena. Are formă tronconică și două torți laterale. Capacul este prevăzut cu supapă de presiune și robinet de golire, și se prinde de torți cu un jug metalic prin înfiletare cu șurub cu fluture. Pe capac are înscrisul ”FRANK UMBACH”, nr. 9.

Deoarece este o piesă deosebită, oala a fost expusă în mai multe expoziții de profil ale muzeului, ultima dintre ele fiind „Din bucătăria de ieri și de azi” (septembrie 2022 – februarie 2023).

(Surse: https://apressurecooker.com/history-of-the-pressure-cooker/;

http://www.discoverpressurecooking.com/history.html )

 

                                         Muzeograf Petre-Filip Magdalena

Foto: Elena Slujitoru