
Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Mica Unire de la 1859, o enigmă nedeslușită pe deplin
Istoria se derulează de multe ori prin clișee care nu aduc suficientă claritate. Viteza cu care se redau anumite evenimente, lasă în urmă adevăratul context în care au loc acestea.
Unirea celor două Principate românești, respectiv al Munteniei și Moldovei, a fost un semn de întrebare permanent din partea Puterilor Garante ale Europei. Opiniile privind libertatea deplină a acestor două Principate fluctuau destul de mult. Marii vulturi din apropierea granițelor, dar și alții mai îndepărtați, și numim în acest sens Imperiul Habsburgic, Imperiul Țarist, Imperiul Otoman, considerau o pradă de drept aceste teritorii, strategice din punct de vedere economic și politic. Atunci când se vorbea despre un principat, se vorbea în termeni de afaceri, de schimburi ”echitabile”. Ca să fie totul lămurit, de exemplu, Napoleon al III-lea al Franței discuta cu Imperiul Habsburgic despre o cedare a celor două Principate acestuia, în schimbul unor teritorii din Italia, deținute de austrieci. Și pentru că Imperiul Habsburgic a considerat schimbul neechitabil, Franța a fost favorabilă unirii celor două principate românești, cu scopul de a destabiliza Imperiul Hasburgic, provocând prin livrarea de arme prin intermediul principatelor, o răscoală în teritoriul maghiar. Rusia, neconvenindu-i o astfel de afacere, a dezvăluit acest plan, corăbiile cu armament fiind blocate în porturile românești și apoi retrimise în Franța.
Astfel, Mica Unire a avut loc într-un context de haos european. Cum ar putea fi definit? Imperiul Habsburgic se opunea unirii principatelor românești, pentru că ideea venea din partea Franței, iar Prusia era de acord cu unirea celor două principate, pentru că se opunea Imperiului Habsburgic. La intercepție stăteau Imperiul Otoman Și Imperiul Țarist, pentru a dejuca totul.
Dincolo de aceste afaceri complexe și inacceptabile pentru populația românească din principate, intervenția divină a făcut ca la hotelul Concordia din București, în noaptea de 23-24 ianuarie 1859, voința politică românească să sfideze ”indicațiile Europei Occidentale” și să propună același Domn ales pe data de 5 ianuarie în Principatul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza…
Aceasta a însemnat apariția unei noi țări în Europa, România, o naștere a unei națiuni greu de anticipat, într-un context european vulcanic.
Foto: Hora Unirii 1859 (sursa: https://adevarul.ro/stiri-locale/piatra-neamt/cum-au-sarbatorit-romanii-unirea-principatelor-1761628.html)
Muzeograf Fideliu Rubinescu-Ostriceanu