”Mărțișorul e funia zilelor, a săptămânilor și lunilor anului adunate într-un șnur bicolor, simbolizând vara și iarna, făcută cadou la 1 Martie, Ziua Dochiei și străvechi început de An Agrar. Mărțișorul, generalizat astăzi la sate și orașe, este confecționat din două fire colorate alb și roșu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor și femeilor care îl poartă agățat în piept una sau mai multe zile. La sfârșitul secolului al XIX-lea Mărțișorul era primit de copii, fete și băieți, fără deosebire, de la părinți, în dimineața zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul soarelui. Mărțișorul, de care se agăța o monedă metalică de argint, și, uneori, de aur, se purta legat la mână, uneori prins în piept sau la gât. El era scos la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paște, Arminden) sau la înflorirea unor arbuști și pomi fructiferi (măceș, porumbar, trandafir, păducel, vișin, zarzăr, cireș etc.) și agățat de ramurile înflorite. Se credea că purtătorii Mărțișorului nu vor fi pârliți de Soare pe timpul verii, că vor fi sănătoși și frumoși ca florile, plăcuți și drăgăstoși, bogați și norocoși feriți de boli și deochi.”
Sursa: Ghinoiu Ion, Calendarul Țăranului Român, Editura Fundației PRO, București, România, 1999, pg. 56
Foto: mărțișoare din colecția M.N.A
