Muzeul Național al Agriculturii prezintă:
Lăsata Secului de Paște. Obiceiuri de primăvară: Urlalia, Cucii, Jujăul.
„De Lăsata Secului de Paște, se făceau colaci împletiți, deosebiți, friptură de porc cu orez în tavă de marmidă și cu vin, mergeam la naș și la toate rudele. Începând de la Lăsata Secului de carne și până la cel de ouă și brânză, se mergea la toate rudele cu <<Săru’ mâna>> și se făcea intrarea în familie. Oamenii erau mai primitori, mai cu frică de Dumnezeu, erau mai buni. Tot atunci se făcea Urlalia. Aveam la poartă niște duzi. Strângeam toată încălțămintea urâtă din cauciuc, gumari, cizme de cauciuc, ce aveam mai urât. Le puneam într-o căldare mare, le dădeam foc și o ridicam sus, în vârful duzilor cu o prăjină. Strigam ce ne venea nou prin minte: Urlalia sus pe casă/ Să trăiască Leana grasă/ Urlalia pe căpiță/ Să trăiască nea Gheorghiță… Ne uitam să vedem cine are Urlalia cea mai înaltă. O făceam ca să curățăm casa de toate relele. Credeam că ne curățăm de toate răutățile, fiindcă multe trânte luam cu cizmele de cauciuc! „
(Șerban Rada, 67 ani, născută pe 09.03.1952, loc. Independența, jud. Călărași, fostă învățătoare în sat)
”De Lăsata Secului de Paște se făceau Cucii. Tinerii îl făceau. Unii se mascau în haine femeiești, cu bici în mână. Cu biciul îi băteau pe cei cu care se întâlneau pe stradă. Nu intrau în case, doar pe uliță. Se zicea că cine a fost lovit de cuci, va avea bucurii și va fi sănătos tot anul. În alt sat, unul dintre băieți se îmbrăca în mireasă. Aștia intrau în casă și stăteau la masă și mâncau. Nu se demascau decât dacă erau recunoscuți. Tot atunci se făcea jujăul. Umblau prin sat cu niște prăjini, de care erau legate niște ațe, ca un laț și căutau să prindă flăcăi tomnatici, cei care rămăseseră neînsurați. Îi băgau în jujău și îi învârteau. Dacă nu prindeau niciun tomnatic, puneau în laț câte un câine nevrednic și îl dădeau la jujău. Răsuceau sforile și apoi le dădeau drumul. Câinele sărea în sus și era zvârlit la mare distanță. Cică se făcea câine rău.”
(Pacionea Ioana, 75 ani, născută în loc. Unirea, jud. Călărași, venită în Jegălia prin căsătorie; soțul a fost brutarul satului timp de 24 de ani)
”La Lăsata Secului de Paște se merge la nași sau la părinți cu colacul, unii merg cu tort și șampanie. Se pune masa și se face Dihornița. Acum se dă foc la cauciucuri, pe vremuri se strângea toată încălțămintea din cauciuc, se tăia și se punea într-o cutie de tablă cu rumeguș. I se dădea foc și se umbla cu dihornița prin sat. Acum se strâng copiii la marginea satului, se face focul cu cauciucuri ca să alunge spiritele rele, fiindcă începe Sf. Post.”
(Pr. Radu Gheorghe, născut pe 30.04.1963, loc. Fierbinți Târg, jud. Ialomiţa)
Sursa: cercetări de teren Petre-Filip Magdalena, Stroe Adrian, 2019
Foto: Arhiva M.N.A, Ștefan Olteanu (Cucii – loc. Ciocănești, jud. Călărași, Urlalia, Jujăul – loc. Ceacu, jud. Călărași)