Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
GURBANUL VIILOR
În ziua de 1 februarie se sărbătoreşte ziua Sfântului Trifon Nebunul şi a Filipilor de Iarnă. În ziua următoare, pe 2 februarie, este Întâmpinarea Domnului, numită în unele părţi cu un cuvânt slavon şi Stretenie, ziua în care Sfânta Fecioară Maria îşi duce fiul Iisus la templu, la 40 de zile după naştere. O legendă populară spune că Maica Domnului cu pruncul său Iisus mergeau către biserică ca să i se citească acestuia rugăciunile de dezlegare şi s-au întâlnit cu o ceată de jidovi, în frunte cu Trif, care voia să-i răpească pruncul. Îngerul păzitor i-a dat conducătorului lor, lui Trif, un cuget ca de om nebun, iar acesta a început să se poarte cum numai un nebun este în stare. Când l-au văzut, jidovii s-au speriat şi au fugit, uitând de Maica Domnului şi de prunc. Lui Trif i-a trecut nebuneala şi s-a făcut sfânt, dar fiindcă îl apucase chiar atunci când Maica Domnului era în Ierusalim, s-a numit mai pe urmă Sfântul Trif cel Nebun. Se mai spune şi că Sfântul Trif ar fi patronul lupilor, aşa că unii oameni ţin sărbătoarea ca să nu le fie mâncate oile şi vitele. În alte locuri, Sfântul Trif ar fi patronul omizilor şi al gândacilor sau al păsărilor care strică via. În toate cazurile, Sfântul Trifon are o patimă şi aceasta poate aduce sărăcie şi prăpăd în agoniseala oamenilor.
În judeţul Teleorman, în satul Bragadiru, la 1 februarie ale fiecărui an, toţi bărbaţii se urcă în sănii sau căruţe trase de caii împodobiţi cu crenguţe de brad şi struguri păstraţi „de cu toamnă” şi merg la hotarul satului, în vie. În această zi trebuie stropite viile şi livezile cu apă sfinţită, iar slujba nu trebuie să se facă oriunde, ci la faţa locului, adică la capătul viei. Şi nu este o simplă slujbă, ci o ierurgie de sfinţire a apei. După ce slujirea creştină a fost înfăptuită, începe partea a doua a ritualului, în care cărnurile crude de vită sau de oaie, aduse de oameni, sunt tăiate pe acelaşi altar pe care s-a sfinţit apa. Cărnurile sunt fripte şi vor fi consumate de toţi participanţii. Vinul, îngropat în ulcioare la capătul viilor, este scos şi se stropeşte cu el via. Fiecare îşi stropeşte plantaţia proprie. Apoi, oamenii smulg corzi de viţă, se încoronează cu ele şi participă la o beţie rituală.
Magdalena Petre-Filip, muzeograf
Foto: Ștefan Olteanu
