Astăzi, 24 iunie, Sărbătoarea Sânzienelor și în același timp ZIUA INTERNAȚIONALĂ A IEI, Muzeul Național al Agriculturii vă prezintă ”cămașa cu altiță”. Această piesă face parte din patrimoniul etnografic din zona Bucovinei și ilustrează unicitatea și creativitatea cămășii românești cu altiță.
Cămașa femeiască este o constantă a portului românesc, ea concentrează mai mult ca orice altă piesă însemne identitare. Pe parcursul secolelor, femeile din spațiul nostru cultural au purtat cămăși cusute în serile de șezători, realizate ca o emblemă a identității românești. Cămășile femeiești impresionează prin măiestrie și diversitate, distingându-se prin zonele etno-geografice de proveniență și prin perioadele în care femeile le purtau.
Cămașa este încrețită la gât, croită din patru foi, fără nicio răscroială, două pentru piepți și două pentru mâneci, doi clini pentru a da lărgime piepților și doi ”pui” pentru mâneci. Altița acoperă umărul și este formată din trei dungi orizontale cusute cu fir metalic înfășurat pe miez de bumbac, iar deasupra lor sunt cusute cu bumbac și mărgele motive florale stilizate. Încrețul este lat, situat sub altiță și are ca ornament elemente geometrice. În lungul mânecii, pe mijloc, este o dungă de la care se despart în dreapta și în stânga, simultan, elemente florale stilizate și dungi costișate. Pe piept și pe spate cămașa este brodată cu două dungi înguste cu motive desprinse din ornamentele mânecii.
Datare: 2/2 sec. XIX.