Muzeul Național al Agriculturii prezintă: Dragobetele
Dragobetele, numit şi Cap de Primăvară sau Năvalnicul este protectorul dragostei şi al îndrăgostiţilor pe plaiurile româneşti, metamorfozat de Maica Domnului în floarea cu acelaşi nume. Fecior frumos care ia minţile fetelor şi nevestelor tinere, Dragobetele a fost sărbătorit de tinerii satelor până la mijlocul secolului al XIX-lea la 24 şi 28 februarie sau la 1 şi 25 martie.
În ziua de Dragobete păsările nemigratoare se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează şi încep să îşi construiască cuiburile. Păsările neînsoţite la Dragobete rămân stinghere şi fără pui până în ziua de Dragobete a anului viitor. Asemănător păsărilor, fetele şi băieţii trebuiau să se întâlnească, să facă Dragobetele, pentru a fi îndrăgostiţi pe tot parcursul anului. Dacă timpul era favorabil, fetele şi feciorii adunaţi în cete ieşeau la pădure chiuind, pentru a culege primele flori ale primăvării, pe care le puneau la icoană sau le foloseau la diverse farmece de dragoste. Din zăpada netopită, de Dragobete, fetele şi nevestele tinere îşi făceau rezerve de apă, cu care se spălau în anumite zile ale anului, pentru păstrarea frumuseţii (Muntenia, Oltenia, Dobrogea, Transilvania).
Se spunea că cel care lucrează de Dragobete, îşi uită limba şi ciripeşte precum păsările, toată viaţa. Sărutul dat de Dragobete era considerat o logodnă pe timp de un an, pentru a testa trăinicia sentimentelor. În unele zone ale ţării, ajunul zilei de Dragobete era considerat asemănător ca simbolistică, cu noaptea de Bobotează, aşa încât fetele tinere, curioase să îşi afle ursitul, îşi puneau busuioc sfinţit sub pernă, având credinţa că Dragobetele le va ajuta să găsească iubirea adevărată. Nu ai voie să plângi în ziua de Dragobete, pentru că lacrimile care curg în acestă zi sunt aducătoare de necazuri şi supărări în lunile ce vor urma. Bărbaţii nu au voie să necăjească femeile, căci, astfel, îi aşteaptă o primăvară cu ghinion şi un an deloc prielnic. Atât fetele, cât şi băieţii au datoria de a se veseli de Dragobete, pentru a avea parte de iubire tot anul.
Sursa: Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an, Bucureşti, 1997
Foto: Patrimoniul M.N.A.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *