Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

 „Din bucătăria de ieri și de azi”

Bucătăria românească se poate caracteriza prin diversitate, ingeniozitate și savoare. De-a lungul vremii, ea a suferit influențe turcești, arabe, franțuzești, italienești etc. Dacă citim scenele gastonomice descrise de marii noștri scriitori, ne putem da seama despre evoluția bucătăriei românești în timp, de interesul pe care românii l-au acordat preparării mâncărurilor. În romanul ”Frații Jderi”, Mihail Sadoveanu descrie: ”prepelița pe masa Domnului era în mare cinste. Prepelițele erau învelite în frunze de teiu și apoi în slănină afumată. Se frigeau pe țiglă la jeratic de fag. Un rob aducea colaci proaspeți și claponul în cratița lui.”

Din păcate, toate bunătățile bunicilor și străbunicilor zac în caiete prăfuite de rețete, uitate prin sertarele din bucătăriile noastre. Foarte puțină lume mai știe să gătească românește sau nu mai gătește deloc, deoarece în zilele noastre se mănâncă pizza, shaorma, hamburger, mâncarea se comandă și este livrată acasă, chiar și cea pe care o mâncăm la sărbătorile importante ca Paștele, Crăciunul și Revelionul.

Expozitia „Din bucătăria de ieri și de azi” a fost gândită ca o întregire a cercetărilor de teren, astfel încât obiectele din colecția de instrumentar culinar a Muzeului Național al Agriculturii să completeze imaginea de ansamblu a bucătăriilor de odinioară. Vasele de gătit, sobele,  milieurile cusute cu mesaje, alambicul,  serviciul de ceai ce a aparținut familiei Stoianovici,  împreună cu fotografiile sugestive,  creează o atmosferă boemă, care va face ca  publicul  să trăiască nostalgia copilăriei și a bucătăriei bunicilor.

În expoziție regăsim o selecție de rețete tradiționale, culese,  vreme de două decenii, din satele și orașele țării.  Citindu-le, putem să ne dăm seama că, pentru cei mai în vârstă, mâncarea gătită acasă însemna alimentație sănătoasă. Nu erau mâncăruri complicate, care cereau multă muncă, fiind adepții unei alimentații simple și raționale, doar la sărbători își permiteau mese bogate, dar și acestea erau caracterizate printr-o „risipă rostuită”. Remarcăm aici diversitatea tehnicilor folosite, simple, uneori limitate, a ingredientelor mâncărurilor, în funcție de perioadele de sărbători, de post, demonstrând încă o dată extraordinara creativitate a neamului românesc și atunci când este vorba despre bucate.

Muzeograf Magdalena Petre-Filip

                                                                                                                                                                                                                                                           Foto: Elena Slujitoru