Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:
Crucea cu stemă
În vechiul cimitir din satul Poiana există o cruce din piatră care ne prezintă câteva fragmente din istoria secolului al XIX-lea. Acest cimitir este o dovadă vie a istoriei moşnenilor Poienari, locuitori de veacuri lângă apa Ialomiţei. Crucea din piatră face parte dintr-un număr de circa 80 de cruci care au fost iniţial în acest cimitir. Ca mărime, are în jur de 176 cm înălţime şi aproximativ 80 de cm lăţime. Pe suprafaţa ei putem observa elemente realizate în mod artistic, de o fineţe şi precizie rar întâlnită.
Pe partea din faţă vedem stema Ţării Româneşti amplasată în partea centrală a crucii, într-un câmp de formă romboidală, având extremitățile decorate cu ornamente vegetale. Aici este redat însemnul heraldic al domnilor Țării Românești: o pasăre, în profil spre stânga, stând deasupra unei coline, cu aripile desfăcute și capul întors, având în cioc o cruce cu extremitățile lățite. Câmpul de formă romboidală face legătura cu înscrisul de pe braţele superior şi laterale prin ornamente vegetale. Modelul este realizat prin excizare. Înscrisul de pe această cruce este în limba română cu alfabet chirilic. Pe spatele crucii se observă elemente vegetale sub formă de vrejuri, artistic realizate, alături de un grup de litere, cel mai probabil iniţiale: „R”, „Ş”, „MI” etc. Pe braţul inferior, pe partea din faţă, există un text care prezintă timpul când această cruce a fost ridicată: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au ridicat această Sfântă Cruce în zilele prea înălţatului Domn Alexandru Dumitru Ghica Voievod” – care a domnit în Ţara Românească între anii 1834-1842.
Pe braţul inferior, frontal şi pe laterale stânga/dreapta, prezintă înscris cu alfabet chirilic realizat prin excizare. Literele sunt organizate astfel încât să încapă în spaţiul dat, într-un mod artistic elevat. Traducerea textului, parţial vizibil, a scos la iveală informaţii privind comanditarul crucii, numele celor îngropaţi pe acel loc de-a lungul timpului, precum şi meşterul care a realizat lucrarea, dar şi anul de realizare: „Cu tătă/toată cheltuiala a făcut Alexandru spre hodina/odihna lui Mihalea Barbu Ereu/Preot (…)” „George/Gheorghe, Stana, Crâsta/Cârsta, Anca. Meşter Vlad (din) Poanca/ Poiana, 1839.
Având în vedere informaţiile care au rămas, peste veacuri, încrustate în piatră, precum şi frumuseţea artistică a crucii, putem spune că Ialomiţa are mărturii interesante, care pot ajuta în descifrarea istoriei locale, dar şi naţionale.
Muzeograf Andreea Panait