Muzeul Naţional al Agriculturii prezintă:

 Aparat electric pentru făcut cafea

Fie că este o dimineață călduroasă de vară, fie una mai răcoroasă de iarnă, toate diminețile încep mai bine cu o ceașcă de cafea proaspătă. Pentru mulți, cafeaua este un moment de plăcere și o aromă, iar o ceașcă de cafea împărțită cu o persoană dragă este fericire gustată și timp bine petrecut.

Oamenii au băut cafea de sute de ani. Aceasta a început să fie comercializată ca marfă în secolul al XIII-lea, în Peninsula Arabică, iar până în secolul XVI, băutura a câștigat popularitate în Turcia, Egipt, Persia. În Turcia, s-a dezvoltat și prima metodă de preparare a cafelei, și anume cafeaua la ibric. Pentru a o prepara, se amestecau apa rece, cafeaua pudră, mirodeniile, zahărul, se puneau pe foc până erau aduse la punctul de fierbere, se răcea amestecul și se mai încălzea de câteva ori, pentru a face caimacul/spuma de deasupra. În Europa, călătorii au adus cafeaua din Peninsula Arabică în secolul al XVII-lea și, în scurt timp, a devenit o băutură foarte populară. Cafenelele s-au transformat în locuri de întâlniri, locuri în care oamenii socializau, ceea ce s-a păstrat până în zilele noastre. În aceste locuri, cafeaua era preparată în oale mari, dar această metodă dura foarte mult și zațul nu putea fi filtrat corespunzător. Se crede că primul filtru de cafea ar fi fost un ciorap, apoi s-au folosit filtrele din pânză, mai puțin eficiente și mult mai costisitoare decât cele din hârtie, care au apărut 200 de ani mai târziu.

În anul 1780, a fost lansată prima cafetieră comercială, „Mr. Biggin”, cafetieră care avea sub capac un filtru de staniu și care a încercat să îmbunătățească unele defecte ale filtrării prin pânză. Aceste cafetiere mai sunt folosite și astăzi, dar în variante mult îmbunătățite. În Franța, în 1802, este brevetat un design de cafetieră cu filtru metalic sau din tablă, care distribuia uniform apa în cafea. Câțiva ani mai târziu, francezii au brevetat o altă invenție: o oală de picurare care filtra cafeaua fără să o fiarbă. Aceste invenții au ajutat la deschiderea drumului către moduri mai eficiente de filtrare.

O altă invenție notabilă în prepararea cafelei a venit în anul 1884, când un italian, pe nume Angelo Moriondo, a brevetat primul espressor. Dispozitivul lui folosea apă și abur sub presiune pentru a face o ceașcă de cafea tare, într-un ritm accelerat. În 1901, Luiggi Bezzerra și Desiderio Pavoni, ambii din Milano, Italia, au actualizat și comercializat invenția originală a lui Moriondo, dezvoltând un aparat care putea produce 1000 de cești de cafea pe oră, dar putea și să prepare o singură ceașcă de cafea.

Perioada de glorie a tehnologiei de preparare a cafelei a fost în prima jumătate a secolului al XX-lea, când au apărut majoritatea companiilor de echipamente de cafea. Din păcate, toate espressoarele din această perioadă nu erau potrivite pentru uz casnic și erau și foarte scumpe. În 1945, Achille Gaggia, părintele espressorului modern, a proiectat un aparat de cafea ce avea un mecanism de pârghie cu arc, a crescut presiunea apei de la 2 bari la 8-10 bari și a creat o ceașcă de cafea de înaltă calitate, mult mai fină și mai bogată.

În zilele noastre, aparatele de cafea automate și semiautomate au înlocuit aparatele de cafea cu pârghie și sunt produse pe care le putem întâlni în fiecare cafenea și în fiecare locuință.

În patrimoniul Muzeului Național al Agriculturii există, pe lângă ibricele de cafea din alamă, și un aparat electric de preparat cafeaua, de proveniență ungurească.

Aparatul are corpul confecționat din inox, are formă cilindrică și este fixat pe o bază din ebonită neagră. Este gol pe jumătate. Aici se introduce o pâlnie din aluminiu, cu țeavă lungă, în care se fixează o sită, tot din aluminiu, care se acoperă cu un capac perforat (tot din aluminiu). Are un mâner din ebonită neagră, prin care trece șurubul care fixează capacul filtrului. Acesta are formă conică, este confecționat din inox, iar la partea superioară are un punct de fixare, în care intră șurubul din mâner. Capacul este prevăzut și cu țeavă de evacuare a cafelei, îndoită, confecționată din alamă. Este alimentat electric, mufa de conectare se află la partea inferioară a corpului filtrului. Pe fund, se poate distinge înscrisul: „AUTOFELSZERLES ES TOMEGCIKK KTSZ. 220V- 150 W FOGY.AR FT”.

                 Muzeograf Petre-Filip Magdalena