Muzeul Național al Agriculturii prezintă: 9 Martie – Mucenicii.
Pe 9 Martie, a noua zi după ziua Babei Dochia, românii serbează ziua Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia în calendarul creştin ortodox, în acelaşi timp şi zi de sărbătoare, dar și de muncă, care marchează, pe stil vechi, începutul anului agrar.
În această zi, țăranul scotea pentru prima dată în an, plugul în brazdă. Obiceiul presupunea o serie întreagă de practici. Înainte de plecarea la câmp, plugarul trăgea carul cu boi în mijlocul curții, gospodina casei ieșea cu o cofiță cu agheazmă, cu un ”struț” de busuioc și cu un ”hârb” cu tămâie aprinsă, afuma și stropea cu agheasmă plugul și boii, înconjurându-i de trei ori. Apa rămasă o vărsa în fața boilor, astfel încât să le ude picioarele, apoi spărgea un ou în fața lor, ”ca să fie bobul de grâu mare cât oul”. În jugul boilor se punea un colac din făină de grâu sau mălai. Când țăranul ajungea în câmp, rupea colacul, o parte o mânca el, o parte era fărâmiţată şi pusă în sămânţa care urma să fie dată în brazdă şi o parte era pusă chiar în hrana animalelor, ca să fie sănătoase tot anul. Toate aceste practici reprezentau o garanţie în plus că aratul va merge bine, că semănatul va fi cu rod și că peste an nu vor fi dăunători ai recoltelor.
Tot în acestă zi, femeile făceau colăcei din făină de grâu curată, în formă de opturi, de bastoane, inele, unși pe deasupra cu miere și presărați cu miez de nucă. Colăceii, care se numesc în Muntenia: mucenici, măcinici, bradoși sau brăduleți, în Bucovina: sfinți, sfințișori, îi închipuie pe cei 40, uneori 44, de Sfinți sau Mucenici și se împărțeau la vecini, la rude și la sărmani. În zona Munteniei, mucenicii se fac fierți, iar gospodinele ungeau cu zeama lor pomii din grădină, ca să rodească. Bărbații beau 40 sau 44 de pahare cu vin, ”ca să aibe putere tot anul”.
Tot în ziua de 9 Martie, după Zilele Babelor, încep Zilele Moșilor. Se spune că dacă babele sunt rele, aduc ploaie și ninsoare, moșii sunt buni, bat cu cizmele sau cu ciocanele în pământ, ca acesta să se dezghețe, să intre gerul și să iasă căldura. În unele zone ale țării, bărbații și copiii sar peste focuri și bat cu maiul în pământ zicând: ”Ieși căldură din pământ/Intră gerule-n mormânt!”, și îndată pământul începe să se dezghețe, iarba începe a crește și florile a înflori. Gospodinele din Muntenia înconjurau casa cu cârpe aprinse, ca să nu intre jivinele în case; strângeau toate gunoaiele de prin curte și le dădeau foc în mijlocul curții, ca să se ducă fumul pe pomi și să rodească tot anul. Cei care aveau stupi cu albine, îi căutau și îi curățau, luând și ceva miere din ei.
Pământul intră în solstițiul de primăvară, noaptea devine egală cu ziua care ”se mărește au atâta, cu cât sare cocoșul peste prag” și începe cea mai frumoasă perioadă a anului.
Sursa: Simion Fl. Marian, Sărbătorile la români, Bucureşti, 1994
