Proiectul „Pâinea Păcii în România”

mna Joi, 10/10/2013 - 00:00
evenimente
expoziții

 

Muzeul Agriculturii, în calitate de partener în cadrul Proiectului „Pâinea Păcii în România”, iniţiat de Ministerul Alimentaţiei, Agriculturii şi Protecţiei Consumatorilor din Germania şi Asociaţia „FriendenBrot” – Germania, a găzduit prima etapă a proiectului ”Peace and Agriculture”, ce îşi propune să promoveze şi să păstreze proaspătă în conştiinţa publică ideea că agricultura durabilă, bunăstarea şi fericirea oamenilor nu se pot realiza decât în timp de pace.

 Sub genericul „Pace şi Agricultură”, la muzeu a fost deschisă expoziţia „Deportarea în Bărăgan – mărturii din istoria unei tragedii” – un omagiu adus suferinţei miilor de oameni care au fost deportaţi în Bărăgan, în prezenţa domnului Daniel Constantin, ministrul agriculturii, a directorului general al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, a unor reprezentanţi ai Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan, autorităţi judeţene şi reprezentanţi ai mass-mediei centrale şi locale.

   Fotografiile, documentele, obiectele expuse au fost apreciate drept cutremurătoare acte de acuzare aduse prigoanei comuniste declanşate la începutul anilor ′50.

   Daniel Constantin – ministrul agriculturii: „Aş dori să vă mulţumesc foarte mult dumneavoastră, gazdele noastre de astăzi, pentru expoziţia pe care am vizitat-o împreună, pentru faptul că ne găzduiţi astăzi. E un moment foarte important pentru noi, dar şi pentru istoria noastră, a românilor, istorie pe care, după ce am vizitat expoziţia, cred că ceea ce voiam să vă spun rămâne în planul doi. Mai importante sunt imaginile şi rememorarea acelor vremuri pe care o parte dintre cei care sunt astăzi aici le-au şi trăit şi m-am bucurat că am avut ocazia să întâlnesc pe cineva care a fost în acea perioadă şi cunoaşte foarte bine, din propria experienţă, ce au însemnat acele vremuri”.

   Dan Ţăranu – director general Institutul de Cercetare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc: „Am rămas impresionat de ce am găsit aici, de exponatele acestui muzeu şi de preocuparea pentru ceea ce a însemnat această nenorocire a trecutului nostru – deportarea în Bărăgan. Am văzut aici şi supravieţuitori, foşti deportaţi, am văzut şi tineri, am văzut şi reprezentanţi ai autorităţilor statului. Acest lucru îmi face o mare bucurie, pentru că descopăr că nu suntem noi singurii care studiem, care căutăm să scoatem la lumină tot ceea ce au însemnat aceste crime ale comunismului”.

   Silvian Ciupercă – preşedinte Consiliul Judeţean Ialomiţa: „Semnificaţia acestei întâmplări are şi o altă faţă. Este o preocupare la nivel european, la nivel naţional, ca şi la nivel local, pentru ca educaţia prin cunoaşterea unor momente tragice din istoria noastră să reprezinte un instrument eficient de a schimba mentalităţi, de a fi atenţi la orice sursă de tragedie potenţială şi astăzi. La Berlin sau la Bucureşti, sau în altă parte, se fac eforturi pentru a şti mai mult”.

   În vara anului 1951, în Câmpia Bărăganului, o regiune subpopulată, neprimitoare, cu o climă aspră, care a căpătat supranumele de „Siberia românească”, autorităţile comuniste au deportat 44.000 de persoane (bărbaţi, femei, copii, bătrâni, gravide, bolnavi). Numeroase familii au fost urcate în trenuri şi lăsate în câmp, lipsite de mijloace minime de existenţă, familii care au fost nevoite să pornească de la zero, să-şi improvizeze adăposturi şi să-şi producă singure hrana. O localitate cu un istoric identic este Fundata, din judeţul Ialomiţa.

   Cornelia Fiat – vicepreşedinte Asociaţia Foştilor Deportaţi din Bărăgan (Timiş): „Am să vă prezint povestea vieţii a 40.000 de oameni, oglindită în cifre, statistic. Este greu să concrentrezi activitatea, viaţa, durerea şi bucuria a 40.000 de oameni. După unele statistici, există această sumă de 40.000, după altele ar fi 43.000. Au fost 12.791 de familii, dar pentru această acţiune au fost necesari 7.000 de militari, tot atât miliţieni şi probabil tot atât activişti. Pentru că la fiecare casă, în noaptea de deportare, au fost prezente aceste trei personalităţi, plus un funcţionar de la primărie, care au făcut sau s-au făcut procese-verbale cu lucrurile rămase în casă. N-au făcut”.

   Valeriu Sârbu – preşedinte Fundaţia „Memoria unei deportări – Fundata 18-19 iunie 1951”: „Sunt unul din trăitorii acelor vremuri. La vârsta de 15 ani, eram parafat cu un dreptunghi în interiorul căruia erau două litere: D şi O, însemnând domiciliu obligatoriu. Din acea zi, când am devenit ialomiţean, în comuna Perieţii Noi, că aşa a fost denumită Fundata iniţial, a fost un calvar. A fost o muncă fără sfârşit până aproape de anul 1970”.

   Etapa a doua a proiectului s-a derulat în localitatea Rubla, din judeţul Brăila, sat ce constituie un important loc pe harta memoriei comunismului românesc, fiind creat de cei 450 de români, sârbi şi germani deportaţi în iunie 1951. Aici au fost semănate seminţe de secară, aduse din Germania. Anul viitor, din seminţele recoltate se va face pâinea păcii.  La acest demers, pe lângă România, s-au alăturat alte 9 ţări foste comuniste, actuale membre ale Uniunii Europene: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Republica Cehă şi Ungaria.

(foto: Ştefan Olteanu)